LEGENDA ZANELOR

Legenda ursitoarelor reprezinta cea mai frumoasa forma de expresie a unei milenare credinte "Ce ti-e scris in frunte ti-e pus!", soarta omului nedepinzand in intregime de acesta, ci si de noroc.  In mitologia romaneasca  legenda ursitoarelor are ecouri foarte indepartate. In timpurile demult apuse, stramosii nostri credeau ca zanele au puterea de a decide soarta noilor veniti pe lume. Chiar si astazi multi oameni din diferite zone inca mai pastreaza aceasta credinta. In "Mitologia Romneasca" Marcel Olinescu descrie o legenda conform careia ursitoarele ar fi niste servitoare de pe vremea imparatului Al. Macedon. Acestea, band apa vie adusa de imparat, devin nemuritoare. Astfel, Dumnezeu hotaraste ca ele sa stabileasca cursul vietii fiecaruia dintre muritori.

In mitologia greaca Ursitoarele (Moirae) - Clothos, Lachesis si Atropos - au fost fiicele lui Zeus si ale zeitei Themis. Clothos invartea roata ursitului si tesea panza destinului, Lachesis tragea din fuior cate un fir ce reprezenta viata fiecaruia si ii masura lungimea, iar Atropos, cea mai in varsta dintre ele, taia firul vietii unui om. Babe urate, reci si neiertatoare - nimeni si nimic nu putea schimba destinul oamenilor controlat de acestea din momentul nasterii pana la moarte. O binecunoscuta legenda in acest sens este cea a lui Oedip, caruia  i s-a prevestit ca-si va ucide tatal si se va casatori cu mama sa. Tatal acestuia, Laios, in incercarea de a evita destinul, isi incredinteaza fiul unui slujitor, poruncindu-i acestia sa-l abandoneze undeva... cat mai departe. La varsta maturitatii, Oedip ajunge, printr-un set de coincidente nefaste, sa-si ucida tatal si sa se casatoreasca cu Iocasta, mama sa, pierzand lupta cu Destinul.
 
Ursitoarele sunt, in conformitate cu unele traditii, trei zane sau dupa alte traditii, sapte, uneori noua femei care ursesc – creeaza ursita, soarta noului nascut in prima noapte de dupa nastere, sau in primele trei nopti de dupa nastere sau, dupa alte traditii, in primele trei nopti fara sot: trei, cinci si sapte. Ursitoarele, dupa unele credinte populare, traiesc impreuna intr-o casa unde se ocupa de toate destinele omenesti si se hranesc cu carne furata. Astfel, daca taranilor le dispare cate un animal din ograda sau o halca de carne, furtul se pune pe seama ursitoarelor, care nu trebuie oprite sau surprinse, caci sunt cele care cunosc si se ingrijesc de nasterea simoartea fiecarui om.

In vremuri de demult, cand satele erau izolate si oamenii aveau un “suflet curat”, ei le puteau vedea pe ursitoare. Ele porneau spre casa fiecarui nou-nascut in jurul miezului noptii si de aceea oamenii, dupa nasterea unui copil, lasau usile si ferestrele deschise. Dupa unele credinte, moasa, cea care are puterea sa il fereasca pe prunc de diverse duhuri rele, aude cum ursesc ursitoarele in cele trei nopti de dupa nastere, pregatind pentru venirea acestora o masa cu sare, pita si apa. Daca ele nu gasesc acea masa in cinstea lor, se manie si ursesc o soarta rea copilasului, stabilindu-i o moarte inainte de vreme. In alte tinuturi, de exemplu, in Transilvania, se asaza pe masa in asteptarea ursitoarelor panza noua, faina de grau, paine, sare, lana si un zeceriu. In alte tinuturi se asaza si niste banuti, iar moasa trebuie sa spuna cantecul ursitelor.
          In Banat, exista traditia conform careia i se punea nou-nascutului in cap o pogace, trei cruceri, braciri, o oglinda, un pieptene si o lingura de untura. Se intinde si masa, cu lumanari aprinse, paine, sare, unt si un pahar cu apa noua.
          In Moldova, in prima noapte de dupa nastere, se intind pe masa o farfurie cu paine, bani, sare, un pahar cu vin, lumanari si busuioc. Mama si moasa trebuiedorm pe dreapta pentru a tine minte ce au visat in acea noapte, caci este vis profetic, trimis de la ursitoare, care trebuie apoi talmacit, caci apar semne care arata ce viitor va avea pruncul.
          In traditiile macedo-romanilor, bebelusului i se pune timp de 40 de zile sub perna o turta din aluat nedospit coapta de catre un copil de 12 ani, iar daca bebelusul e baiat, i se mai pun bani, o arma, o carte, hartie si o pana, iar daca este fata, foarfece, degetar, ata de cusut. Ursitoarele sunt usor de maniat: este de ajuns ca aceste ritualuri sa nu fie indeplinite, sau ca parintii copilului sa fie tristi, casa sa nu fie curata si acestea se vor infuria si-i vor ursi copilului o soarta rea. Daca casa nu este luminata, ursitoarele nu vor intra deloc si copilul ramane neursit. In afara de moasa – si doar in unele zone – nici unui om nu ii este permis sa fie da fata sau sa asculte ursirea, cel care se uita pe fereastra in primele nopti dupa nasterea unui copil va fi blestemat. 

Importante in traditiile romanesti, ursitoarele isi gasesc echivalent in aproape toate mitologiile lumii: parcae – romani, moira – greci, mire – bulgari, narasnite – macedo-romani, usude sau tot ursitoare – sarbi, rodjenice – rusi, sudnice, sojemice – cehi, croati, sloveni. Cele trei surori ursitoare se identifica de multe ori cu ielele. In credinta populara cele trei surori magice au ceva semidivin in geneza lor. Acestea sunt tinere fete, zvelte si frumoase, fapturi magice, iar legenda spune ca in unele nopti cu luna plina danseaza sub clarul de luna in locuri ferite, la marginea lacurilor sau chiar in inaltul cerului. Naluci ale aerului, s-au ascuns in munti sau codri, facandu-se nevazute pentru ochiul omenesc Din unele izvoare de legende reiese ca ielele ar fi fost preotesele unei mari zeitati dacice. "Ielele" nefiind tocmai un nume, ci pronume personal la persona a treia, plural. Adevaratul nume al ielelor nu este cunoscut de nimeni, de aceea a fost inlocuit cu acest nume simbolic sinonim cu ele. Li se mai spune Irodite, Rusalii, Valve, Imparatesele Vazduhului, Vantoase, Fetele campului, Dominite, Frumoasele sau Albe. Se mai spune despre ele ca ar avea aripi la fel ca heruvimii si ca ar fi mici ca statura.

Unele femei organizeaza masa ursitoarelor la spital – la fereastra camerei, sau acasa dupa ce se intorc. Se zice ca in timpurile stravechi, aceste ursitoare, erau vazute si auzite cum ursesc, de moasele care privegheau nou-nascutii si pe mamele acestora, in aceste zile si chiar de parintii copilului. Din pacate pentru ca moasele au destainuit acest secret, Dumnezeu le-a luat acest dar, si totusi cele foarte vrednice inca mai pot auzi si vedea ursitoarele.
Basmele despre zane care in vremurile de demult pareau un mit astazi sunt reale si apar la botezul pruncului pentru a incanta, pentru a-i umple pe invitati de bucurie, tranformand totul intr-o poveste spusa cu mult haz si talent. Povestea ursitoarelor este una coborata chiar dintr-un univers miraculos plin de adevar si bucurie.
 
Ce sunt ursitoarele? Sunt gandurile noastre bune ! Am ales cuvintele cu grija ... Am reusit sa creem  un spectacol viu, interactiv, pastrand in acelasi timp mesajul si caracterul de traditie al venirii ursitoarelor. Dincolo de mancare, muzica si dans, aparitia spectacolului cu ursitoare la botez este cea mai buna alegere pentru a intrerupe monotonia petrecerilor de botez. Prin acest spectacol am reusit sa transformam o locatie obisnuita intr-o sala de spectacol si magie, acest moment  fericit ramanand  intiparit in mintea invitatilor, ce sigur nu vor uita usor si vor avea cepovesti dupa.